Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii și pelerinii veniți din mai multe zone ale țării au așteptat să se închine la mormântul celui supranumit „Duhovnicul Neamului”. Zeci de stareți, părinți profesori, ucenici și preoți din zona Neamțului s-au rugat astăzi pentru sufletul ctitorului mănăstirilor de la Petru Vodă. Sfintele slujbe au fost oficiate de PS Episcop-vicar Emilian Crișanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, în altarul de vară al mănăstirii. Răspunsurile la slujbe au fost oferite de un grup de psalți din Iași.
„Părintele Iustin a sădit în fiecare dragostea lui Dumnezeu”
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Episcop a evocat personalitatea cunoscutului duhovnic, afirmând că jertfa părintelui Iustin a fost închinată lui Dumnezeu: „Părintele Iustin l-a iubit pe Dumnezeu din toată ființa lui, și în închisoare, și în libertate, și în momentele de bine, și în cele de încercare, și se vede acest lucru prin viața lui minunată, sfântă și dumnezeiască. Poruncile Lui au fost mai presus de orice în viața și lucrarea părintelui. Asculta de Dumnezeu mai mult decât să asculte de oameni, și se vede că prin faptele lui deosebite, prin ucenicii pe care i-a format, prin mulțimea de oameni pe care i-a spovedit, a împlinit poruncile lui Dumnezeu și mai mult decât atât, a sădit în fiecare dragostea lui Dumnezeu. Jertfa lui pământească, bisericească, sfânta, a fost o jertfă închinată Bisericii și implicit lui Dumnezeu”.
La final, după ce părintele stareț Hariton Negrea a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor de față, clericii au oficiat slujba de pomenire la mormântul părintelui, iar cei prezenți, dimpreună cu preoții, au cântat „Veșnica pomenire”.
Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la hirotonia întru preot a duhovnicului Iustin
Conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, arhim. Iustin Pârvu s-a născut pe 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul Poiana Largului (Petru Vodă), comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), judeţul Neamţ, în familia unor români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a primit la botez numele Iosif.
În 1936, pe când avea 17 ani, intră ca frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.
Între anii 1942 - 1944, părintele a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. Între anii 1948-1964, părintele Iustin a fost arestat pe motive politice.
La finalul celor aproape 17 ani de închisoare, părintele Iustin spunea că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”. După evenimentele din decembrie 1989, părintele se întoarce la Mănăstirea Secu, unde slujește timp de aproape un an. După doi ani, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, duhovnicul Iustin ajunge în satul Petru Vodă, unde întemeiază o mănăstire, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste.
Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, și este înmormântat lângă ctitoria lui.
